LLAMARIA

 Llamaria a tu puerta
todos los amaneceres 
independientemente del clima,
te daria los buenos días
besándote los labios suave,
mordiéndote al final.

Llamaría a tu puerta
para abrazarte contra 
mi pecho, fuerte, con decisión.
Haciendo notar mi sentir
en ti, pero sin dańo al 
apretarte hacia mí.

Llamaría a tu puerta
bailando mis botas
para invitarte a reír, a ser feliz
a diario sin importar 
los problemas mundanos
de nuestras miseras vidas.

Llamaría a tu puerta 
por cien ańos más.

                      Montmeló 
                        24/10/2020
                          Jerofer.

Comentarios

  1. Și totuși nu aș bate la o ușă închisă,
    Ce mi-a lăsat în inimă o rană... deschisă!
    Oricât de mare este dorința,
    La fel de mare-mi este neputința...

    ResponderEliminar

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

LIBRES

Me MUERO

COMENZAR